Stand-up mișto: Jacqueline Novak + Ramy Youssef + Brian Simpson
Trei comedianți mai mult decît amuzanți.
Jacqueline Novak: Get on Your Knees
„I’m gonna talk about the blow job quite a bit tonight”, te intimidează Novak încă din primele minute ale show-ului regizat de Natasha Lyonne (din Russian Doll), în timp ce se plimbă anxios, dintr-un capăt în celălalt al scenei, glumind că n-are încotro, trebuie să facă asta, nu cumva să ai șansa să „take a mental snapshot” al formelor ei feminine. Forme pe care, de altfel, nicio femeie nu le poate „lăsa acasă”, în așa fel încît să nu mai fie ținta privirilor misogine și a prejudecăților: „The female form, this female form of mine, this sort of sack of sex potatoes, this tits and ass that can’t leave home without an explanation for”. Un maraton solicitant, de peste 90 de minute, care se învîrte, în principal, în jurul conflictului dintre sexualitatea idealizată și cea de toate zilele, plus ironii care inhibă machismul („The penis is the real drama queen!”), în care Novak pare că uită să respire (hey, ca o partidă de sex, nu-i așa?), excitat cu analogii dintre cele mai surprinzătoare și un mic drop excepțional.
9/10 ★ | Netflix
Brian Simpson: Live from the Mothership
Stilul ursuz al lui Simpson, deși criticat ca plictisitor, mă binedispune de fiecare dată (vezi și episodul său din seria The Standups). Construiește încet, cu răbdare, iar pînă la punchline, de cele mai multe ori, reușește să provoace rîsete prin aserțiuni reflexive subtile („Minorities don’t mostly join the military out of patriotism” sau „I think we could solve a lot of problems in society, if men had to put their dick size on their driver’s licensce”). Ăsta e primul său special și îl începe cu umor despre rasism și o povestioară despre o șoferiță de Uber ușor rasistă („I gave her three out of five stars”) sau ironii despre felul în care rasismul nu poate fi vindecat sau disimulat („I’m retired from being your first Black friend. If you don’t have other Black friends before you meet me, then that’s a wrap for you”). Trece prin misoginism și o „rutină” excelentă despre presiunea procreării pe care o resimt femeile – ce-ar fi dacă bărbații ar avea număr limitat de spermatozoizi? – și termină cu ironii despre faptul că toți bărbații sînt 95% gay. Ce-mi place cel mai mult la Simpson e faptul că tocmai atunci cînd îți dă impresia că devine monoton, poate să schimbe atmosfera din sală într-o secundă.
7/10 ★ | Netflix
Ramy Youssef: More Feelings
În cazul ăsta, e musai de văzut și primul, Feelings, pentru că e o oareșce continuitate între cele două show-uri, care merită observată. Youssef e pe val: un rol important în popularul Poor Things, apoi gazdă la Saturday Night Live. Foarte importantă, de asemenea, e și poziția lui determinată în ceea ce privește războiul din Gaza, una dintre din-păcate-puținele voci care susțin încetarea focului și o soluție pașnică a conflictului. Inevitabil, More Feelings are cîteva momente introspective percutante, vizavi de prejudecățile societății americane față de minoritățile musulmane. „Yo, bro, where are you with Hamas?”, l-ar fi întrebat, cu suspiciune, o cunoștință. Punchline-ul e aprig: „Bro, I’m a Taliban guy. That’s a real group. They don’t let anybody go to school. (...) I hate school”. Apoi, face o analogie și cu diviziunea din interiorul Statelor Unite, între nord și sud, doar că, pentru el, această diviziune nu există: „I went north, but I was south. And I could tell I was scared, ’cause my mom called, and I didn’t want to speak Arabic on the phone”. Dar și autoironia e magistrală: „We’re so cocky. Arabs are like: «We invented math». No, read the room. Everybody hates math. We need a car. We need a fast Muslim car.”